Îți acordezi chitara ajustând tensiunea fiecărei corzi până când sunetul ei corespunde notei dorite. Pentru o chitară obișnuită cu șase corzi, acordajul standard este mi, la, re, sol, si, mi, de la coarda cea mai groasă la cea mai subțire. Un acordor electronic sau o aplicație te ajută să verifici fiecare sunet.
Operațiunea se face prin rotirea lentă a cheilor de acordaj, aflate la capătul gâtului chitarei. Mișcările mici îți permit să urmărești schimbarea înălțimii sunetului și să eviți tensionarea excesivă. Înainte de fiecare reglaj, verifică dacă ai identificat cheia corespunzătoare corzii pe care o ciupești.
Acordarea este utilă înaintea fiecărei sesiuni de cântat, chiar dacă instrumentul a fost acordat recent. Temperatura, transportul și folosirea corzilor pot modifica sunetul. După câteva încercări făcute cu atenție, vei recunoaște mai ușor atât notele, cât și ajustările necesare.
Care sunt notele corzilor și cum le identifici
Corzile chitarei se numerotează de la cea mai subțire la cea mai groasă. Astfel, coarda întâi este mi-ul acut, iar coarda a șasea este mi-ul grav. La acordare este practic să lucrezi în ordine inversă, începând cu cea mai groasă.
Majoritatea acordoarelor folosesc literele din notația internațională. Trebuie să recunoști corespondența dintre acestea și denumirile pe care le folosești la lecții:
| Numărul corzii | Nota în română | Litera afișată |
|---|---|---|
| 6, cea mai groasă | Mi grav | E |
| 5 | La | A |
| 4 | Re | D |
| 3 | Sol | G |
| 2 | Si | B |
| 1, cea mai subțire | Mi acut | E |
Cele două corzi mi au aceeași literă, dar sună la înălțimi diferite. Afișarea literei corecte nu este suficientă dacă ai ajuns în octava greșită. Pentru început, modul dedicat chitarei și un sunet de referință te pot ajuta să eviți confuzia.
Urmărește vizual fiecare coardă până la cheia ei. Dispunerea cheilor diferă între instrumente, așa că ordinea lor nu trebuie ghicită. Ciupește o singură coardă și verifică dacă rotirea cheii alese modifică sunetul respectiv.
Dacă ai o chitară cu șapte sau douăsprezece corzi ori folosești un acordaj alternativ, ai nevoie de indicațiile corespunzătoare. Selectează acordajul standard pentru șase corzi atunci când urmezi pașii de mai jos.
La un acordor cu reglaj al frecvenței de referință, valoarea obișnuită pentru început este la egal cu 440 Hz. Aceasta este o setare de referință pentru aparat, nu nota la care trebuie aduse toate corzile.
Cum folosești acordorul, pas cu pas
Un acordor cu clemă detectează vibrațiile instrumentului și se fixează pe capul chitarei, conform instrucțiunilor. O aplicație folosește de regulă microfonul telefonului și funcționează mai ușor într-o cameră liniștită. Unele chitare au acordor încorporat, iar cele electrice pot fi conectate la un acordor prin cablu.
Așază instrumentul în poziția obișnuită de cântat. Evită să apeși corzile pe tastieră sau să împingi gâtul în timpul măsurării. Acordarea standard se verifică pe corzile libere.
Urmează aceeași succesiune pentru fiecare coardă:
- Ciupește coarda moderat și las-o să sune.
- Citește nota identificată de acordor.
- Verifică dacă sunetul este prea jos sau prea sus.
- Rotește foarte puțin cheia potrivită.
- Ciupește din nou și urmărește rezultatul.
- Oprește reglajul când nota și indicatorul sunt corecte.
Pe multe aparate, indicatorul din stânga arată un sunet prea jos, iar cel din dreapta unul prea sus. Verifică semnificația afișajului modelului tău. Întâi urmărești nota corectă, apoi centrezi indicatorul.
Tensionarea corzii ridică sunetul, iar slăbirea îl coboară. Sensul concret de rotire depinde de montarea cheii și a corzii. Fă o mișcare mică și observă efectul, în loc să aplici aceeași direcție tuturor cheilor.
Dacă ai depășit nota, coboară puțin sub ea și revino lent prin tensionare. La final, verifică din nou toate cele șase corzi, deoarece reglarea uneia le poate influența ușor pe celelalte.
Dacă afișajul oscilează, oprește vibrația corzilor vecine și ciupește din nou cu intensitate moderată. Așteaptă stabilizarea citirii, fără să urmărești fiecare fluctuație printr-o nouă rotire a cheii.
Cum acordezi după ureche
Acordarea după ureche presupune compararea a două sunete care trebuie să aibă aceeași înălțime. Pentru un rezultat raportat la acordajul standard, pornește de la o coardă verificată cu un acordor sau cu un sunet de referință sigur.
Dacă prima coardă de referință este greșită, poți obține un instrument ale cărui corzi sună potrivit între ele, dar care diferă de alte instrumente sau de o înregistrare.
Metoda frecvent folosită se bazează pe apăsarea unei corzi la o anumită tastă și compararea ei cu următoarea coardă liberă:
| Coarda de referință | Unde apeși | Coarda liberă comparată |
|---|---|---|
| 6, mi grav | Tasta 5 | 5, la |
| 5, la | Tasta 5 | 4, re |
| 4, re | Tasta 5 | 3, sol |
| 3, sol | Tasta 4 | 2, si |
| 2, si | Tasta 5 | 1, mi acut |
Excepția este trecerea de la sol la si, unde folosești tasta a patra. La celelalte comparații din tabel folosești tasta a cincea.
Cântă alternativ cele două sunete și ascultă dacă unul este mai grav sau mai acut. Ajustează coarda liberă, păstrând coarda de referință neschimbată. Apasă lângă bara metalică, cu suficientă presiune pentru un sunet curat, fără să împingi coarda lateral.
Pentru început, verifică rezultatul cu acordorul după fiecare comparație. Astfel îți formezi treptat auzul și observi dacă ai apreciat corect direcția reglajului.
Metoda cere practică și poate acumula mici erori de la o coardă la alta. Este utilă pentru dezvoltarea auzului și pentru ajustări, iar verificarea finală cu acordorul rămâne practică atunci când cânți împreună cu alții.
Greșeli frecvente și probleme care cer verificarea instrumentului
Cea mai importantă greșeală este tensionarea continuă fără să verifici nota și cheia. Dacă sunetul nu se schimbă cum te aștepți, oprește-te. Poți roti altă cheie, acordorul poate detecta altă coardă sau setarea aleasă poate fi nepotrivită.
Evită apropierea feței de corzi în timpul reglajului. Dacă o coardă devine neobișnuit de tensionată, cere ajutor înainte să continui. Rezistența mare la rotire sau zgomotele mecanice neobișnuite merită investigate.
Corzile noi pot necesita reacordări mai dese până se stabilizează. Și schimbările de temperatură pot modifica acordajul, astfel încât este util să verifici instrumentul după transport și înainte să începi studiul.
Dacă chitara se dezacordează foarte repede, cauzele pot include corzi uzate, montare incorectă sau probleme la mecanisme și punctele de sprijin. Un profesor ori un tehnician te poate ajuta să identifici cauza.
Dacă notele libere sunt corecte, dar acordurile sună fals, problema poate depăși acordajul. Presiunea excesivă a degetelor și reglajul instrumentului influențează intonația. Evită modificarea la întâmplare a tijei din gât sau a punții.
Încheie acordarea cu o nouă verificare a corzilor și câteva acorduri cunoscute. Transformă acești pași într-un obicei înainte de studiu. Vei asculta mai atent, vei recunoaște mai repede abaterile și vei cânta pe un instrument pregătit pentru exercițiu.


